Clipe de melancolie

Imobilă , fără griji,
Poate în sfȃrșit fericită
De lipsa gȃndurilor
Eterna chemare
Ce clipă de clipă
Se repetă
Ȋn van…
Legată de viaţă,
Agăţată de vis,
Pȃnă la ultima suflare invocȃnd
O singură oră măcar
De durere
Și luptȃnd
Luptȃnd cu dinţii strȃnși
Pentru un vis
Care nu ar trebui
Să se sfȃrșeasca…
Dar cȃt de amare sunt lacrimile
Cȃnd te trezesti
Și îţi dai seama
Că totul
S-a sfȃrșit?