Ȋntoarcere din vis

Aș vrea să fiu undeva , departe
Nu știu dacă-n spaţiu sau numai în timp
Cu-n salt peste moarte,
Numai o zi , bunoară
Dar aceea deplină , de vară.
Cȃnd m-aș trezi dintr-un somn adȃnc,
Clipind somnoros si îndata stȃrnit
Ȋn zorii cu fragi de pădure-n surȃsul pe zare ivit ,
Să aud trȃmbiţȃnd din casă în casă
Din lina colină
Și pȃnă într-altă soră-colină și mai albastră în lunga ei pelerină.
Cocoșii clocotitori,
Cu crestele roșii în lumină de zori la marea zării fereastră,
Șu pȃnă-n amurgul cu zare căpșună;
Faţă în faţă
Cu zarea în care răsare ascuţit făurește cornul de lună,
Cȃnd gata-i să cadă , vȃnăt de coapta.
Noaptea ,
Pruna-n argintul de brumă.
Să fiu peste tot
Cu tălpi de pustiire.
O! Daţi-mi numai o zi ,
Dar s-o văd
S-o trăiesc
S-o frămȃnt,
S-o vȃslesc
Cu ochii în sus fulgeraţi de albastru
Și mȃna de copil pe vȃsla trufiei,
Sfoara înaltului zmeu încordat ,
Ȋn unda de briză
Ca armasarul sălbatec cabrat,
Cu zbȃrnȃitoarea murmuratoare,
Ducȃnd în înalt glasul , ca lancea amiezii de vară,
Și cazi ca un cȃnt de cocoare ,
Ȋn vastul aur de soare,
Să mă simt între cer și pamȃnt ca un leu.

Dar pe cine să strig?
O! Tristă vară albastră…
Mormintele nu au fereastră
E vara ,
E soare,
Mi-e frig…