Bruma timpurie.

Mi-aduc aminte cum ne-am plimbat
Impreuna sub clarul de luna.
Si eu cateva versuri ti-am recitat
Mangaindu-ti parul tau frumos de juna.

Ultima oara cand ne-am plimbat cu tine fericit
Totul in jur era splendid , cu mult soare
Astazi cand ne plimbam separat , eu sunt nefericit,
Ploua incet , urata vreme , si e racoare.

Aleea imi pare pustie , desi cate-un om ,
Rar trece macinat de ganduri in sine.
Vantul suna tare printre ramurile unui pom
Iar tu nu mai esti pe langa mine.

Sunetul pasilor imi suna strident in urechi
Asa incat ma opresc si-ncerc sa-mi amintesc
Cum ne-ntalneam langa plopul cel vechi
Si ma faceai incet sa-ti vorbesc.

Nu-mi pot aminti ce-ţi spuneam
De fapt nu mai are niciun rost.
Căci îmi amintesc cum plȃngeam
Cȃnd m-ai parasit ca p-un lucru anost.

Acum plopul e singur și trist
Si plȃnge si el după terţă persoană
S-a făcut frig , și cum nu sunt un crist
Ȋmi ridic gulerul , iar in suflet am ramas cu-o rană.

Deși nu-mi vine să cred-acestea au trecut.
Nu voi mai reveni vreodată în acest loc
Părăsesc vechea alee ce fericit m-a facut
Și unde anonim a ramas , un singur și trist plop.

*Am adaptat ultimele trei strofe la cele initiale pe care le-am postat mai demult pe blog. Enjoy!