Am gasit ceva interesant. Enjoy!

TIPURI DE CARACTER
• NERVOS – mobil in gandire, rectioneaza rapid dar este susceptibil si reactioneaza la impresii imediate. Iritabil , se plictiseste repede ,provoaca tensiuni. Este singuratic.
• SENTIMENTAL- sensibilitate-introspect, marcat de impresiile imediate si arta , melancolic , timid , creativ si iubitor de adevar.
• ACTIV – exuberant , optimist , emotiv , poate fi violent , atras de imprudenta.
• PASIONAT – nerabdator , dominator , independent, insistent , nu isi masoara interesele.
• REALIST – adaptabil , stabil psihic , analitic , calm , da rezultate in ceea ce face , bun pentrun negocieri de intensitate.
• FLEGMATIC – rece , calm exceptional , braveaza , necreativ , nu este influentabil.
• APATIC - inactiv , singuratic , adipos , iubeste linistea , renunta repede la proiecte , capabil.
• NONSALANT – calm , indiferent , neglijent , putin ofensiv , stabil psihic , recomandabil pentru negocieri in situatii de criza.

CARACTERUL ACTIV AL INDIVIDULUI
• EMOTIV – INACTIV PRIMAR = nervos.
• EMOTIV – ACTIV PRIMAR = activ exuberant.
• EMOTIV-INACTIV SECUNDAR= sentimental.
• EMOTIV-ACTIV SECUNDAR = pasionat.
• NEEMOTIV-ACTIV PRIMAR=realist.
• NEEMOTIV-ACTIV SECUNDAR= flegmatic.

Maine (partea a 2-a)

Sa ne amintim inainte de toate de prima strofa a poeziei “Maine”:
“Cand s-or intrece muntii
Racnind cantari pagane ,
Iar noaptea va fi zi
Si ziua o genune,
Pleca-voi spre un tarm
Cu lautari in urma
Cu bratele deschise
S-adun a noptii turma.”

Ȋn patul de ţărȃnă
Voi crește în uitare
Și-o să rămȃnă-n urmă-mi
Doar un ulcior de lut
Umplut cu stropi de soare
Și cu un dram de tină
Și-uitat între izvoare
De-un timp pribeag , pierdut.

Cȃnd noaptea se va strȃnge
Tăcută de pe dealuri,
Luȃnd cu ea-ntuneric
De vise muribunde ,
Vȃrtej s-o face timpul
Iar candela s-o stinge
Lăsȃnd în urmă negru
Pe-a gandurilor unde.

Cȃnd fluturi de osȃnză
Ȋmi vor cȃnta la poartă
Luceferii s-or strȃnge
Ȋn lungul zbor de noapte ,
Plutind sticloși la semnul
De viaţă tremurȃndă,
Zidind în tain-adancul
Cu ropot lin de soapte.

Cȃnd ziua se va stinge
Ȋn roiuri largi de stele
Și clipa viitoare
Ȋn vȃntul înserării
Cuvintele s-or frȃnge…
Lăsȃnd tăceri haine
Pe-amurgul fără soare.

Un sfat prietenesc

Iubești. Felicitari!
Povestea nu e atȃt de nouă , suprapămȃnteasca,
Dar e o dulce stare sufletească ,
Menită-n alte sfere să te suie.
Povaţă n-am să-ţi dau.Ar fi prostească!
Din soclu nu cobor nicio statuie!
Oricine-i liber cerul să-și descuie
Si fiecare basmul să-și trăiasca.

Dar poate , vrei un sfat?
Atunci ia seama:
Să nu-ţi trădezi prea mult iubirea , teama,
Nu-ţi da-n vileag a inimei furtună.
Nu-i prea ieși de multe ori în cale;
Simţind aroma slăbiciunii tale.
Prezenţa ta-i va fi inoportună…

Clipe de melancolie

Imobilă , fără griji,
Poate în sfȃrșit fericită
De lipsa gȃndurilor
Eterna chemare
Ce clipă de clipă
Se repetă
Ȋn van…
Legată de viaţă,
Agăţată de vis,
Pȃnă la ultima suflare invocȃnd
O singură oră măcar
De durere
Și luptȃnd
Luptȃnd cu dinţii strȃnși
Pentru un vis
Care nu ar trebui
Să se sfȃrșeasca…
Dar cȃt de amare sunt lacrimile
Cȃnd te trezesti
Și îţi dai seama
Că totul
S-a sfȃrșit?

Apus

Nu vreau să mă cufund
Ȋn labirintul străzilor deșarte
Am atȃta tristeţe pe umeri și-n gȃnd…

Lăsaţi-mă așa , ca un obiect învechit
Așezat într-un colţ
Și uitat de lumea ce dispare-n asfinţit

Aici nu se simte nimic altceva
Decȃt sufletul cald al morţilor vii ,
Și stau privind căpriorii de fum albăstrii
Ai vetrei din inima mea…

Ȋntoarcere din vis

Aș vrea să fiu undeva , departe
Nu știu dacă-n spaţiu sau numai în timp
Cu-n salt peste moarte,
Numai o zi , bunoară
Dar aceea deplină , de vară.
Cȃnd m-aș trezi dintr-un somn adȃnc,
Clipind somnoros si îndata stȃrnit
Ȋn zorii cu fragi de pădure-n surȃsul pe zare ivit ,
Să aud trȃmbiţȃnd din casă în casă
Din lina colină
Și pȃnă într-altă soră-colină și mai albastră în lunga ei pelerină.
Cocoșii clocotitori,
Cu crestele roșii în lumină de zori la marea zării fereastră,
Șu pȃnă-n amurgul cu zare căpșună;
Faţă în faţă
Cu zarea în care răsare ascuţit făurește cornul de lună,
Cȃnd gata-i să cadă , vȃnăt de coapta.
Noaptea ,
Pruna-n argintul de brumă.
Să fiu peste tot
Cu tălpi de pustiire.
O! Daţi-mi numai o zi ,
Dar s-o văd
S-o trăiesc
S-o frămȃnt,
S-o vȃslesc
Cu ochii în sus fulgeraţi de albastru
Și mȃna de copil pe vȃsla trufiei,
Sfoara înaltului zmeu încordat ,
Ȋn unda de briză
Ca armasarul sălbatec cabrat,
Cu zbȃrnȃitoarea murmuratoare,
Ducȃnd în înalt glasul , ca lancea amiezii de vară,
Și cazi ca un cȃnt de cocoare ,
Ȋn vastul aur de soare,
Să mă simt între cer și pamȃnt ca un leu.

Dar pe cine să strig?
O! Tristă vară albastră…
Mormintele nu au fereastră
E vara ,
E soare,
Mi-e frig…

Bruma timpurie.

Mi-aduc aminte cum ne-am plimbat
Impreuna sub clarul de luna.
Si eu cateva versuri ti-am recitat
Mangaindu-ti parul tau frumos de juna.

Ultima oara cand ne-am plimbat cu tine fericit
Totul in jur era splendid , cu mult soare
Astazi cand ne plimbam separat , eu sunt nefericit,
Ploua incet , urata vreme , si e racoare.

Aleea imi pare pustie , desi cate-un om ,
Rar trece macinat de ganduri in sine.
Vantul suna tare printre ramurile unui pom
Iar tu nu mai esti pe langa mine.

Sunetul pasilor imi suna strident in urechi
Asa incat ma opresc si-ncerc sa-mi amintesc
Cum ne-ntalneam langa plopul cel vechi
Si ma faceai incet sa-ti vorbesc.

Nu-mi pot aminti ce-ţi spuneam
De fapt nu mai are niciun rost.
Căci îmi amintesc cum plȃngeam
Cȃnd m-ai parasit ca p-un lucru anost.

Acum plopul e singur și trist
Si plȃnge si el după terţă persoană
S-a făcut frig , și cum nu sunt un crist
Ȋmi ridic gulerul , iar in suflet am ramas cu-o rană.

Deși nu-mi vine să cred-acestea au trecut.
Nu voi mai reveni vreodată în acest loc
Părăsesc vechea alee ce fericit m-a facut
Și unde anonim a ramas , un singur și trist plop.

*Am adaptat ultimele trei strofe la cele initiale pe care le-am postat mai demult pe blog. Enjoy!

In search of sunrise…

Mi s-a facut un dor nebun de mare. Vreau sa vad apa marii , sa o mangai si sa o alint ca pe un copil.As vrea sa ma imbrac in valurile ei si sa ne plimbam amandoi ca niste vechi prieteni.
Marea stie toate secretele mele. I le-am spus cand am simtit ca nu mai pot sa le tin numai pentru mine.
Si ea m-a ascultat si mi-a inteles bucuriile si necazurile.
N-am mai vazut-o de multa vreme si am atatea lucruri sa-i spun…
O iubesc atat de mult incat daca mi-ar rapi cineva bucuria de a o vedea…
The end

Pașii muţi

Și deodata
M-am simţit iar ca acasă.
Bocăneau pașii iuţi ai mamei , tȃnără,
In fustă
Fluturȃnd ușoară,
Trecu pe lȃnga mine , apoi in faţa mea.
Semeţ purta pe creștet- nu o palarie-o bănicioara plina, pe asfalt, in Centru,
Și undeva parcă mai peste timpi , departe,
Nu te-am putut urma,
Ileană Cosȃnzeană fără moarte!